Alfa - Centrul de Sanatate Psihica si Comportamentala

Numarul Fiarei - Sergiu Somesan

Atât masa, cât și scaunele au fost bătute. Existau mici scorburi ici și colo, iar unul dintre colțurile de pe masă fusese bătut, dezvăluind MDF sub suprafața lustruită. L-am găsit pe proprietarul magazinului și am început să negociem. Am lucrat ca o echipă. Am văzut-o ultima dată când am vizitat magazinul în iulie. Am arătat spre colțul deteriorat. Uneori clienții sunt neglijenți. Vă spun ce. Vă voi lăsa să-l aveți pentru de dolari. Vei lua de dolari? A scos un calculator și a dat câteva cifre. Nou, este o masă de o mie de dolari. Dar dacă îmi dai de dolari, îl poți avea. Eu și Kim am schimbat o privire, care era tot ce ne trebuia. Suntem pe cale să plecăm în weekend, dar când ne întoarcem duminică, vom trece dacă ne mai interesează. La ieșirea din oraș a doua zi dimineață, ne-am oprit la magazinul de transport pentru a verifica canapeaua lui Kim. Se vânduse și o aștepta un cec. În timp ce ea făcea afaceri, am verificat podeaua pentru mese. Într-un colț din spate, am găsit unul care îmi plăcea. Nu era rotund sau pătrat, dar părea încă cald și primitor. Avea un finisaj rustic și era foarte solid. În plus, prețul a fost rezonabil: doar USD. Când Kim și-a terminat documentele, a venit să vadă ce am găsit. Se uită la fiecare dintre cele două scaune și două bănci. Kim a găsit alte defecte, ceea ce nu a fost greu. Masa a fost bine folosită, deci au existat o mulțime de cicatrici și zgârieturi.

Deoarece era rustic în mod natural, acestea nu mă deranjau, dar nu aveam de gând să spun asta cu voce tare. Kim a jucat cartea de gen. Aspectele sunt importante. Când avem oameni la cină, vreau ca lucrurile să arate frumos. Nu vreau ca oaspeții mei să stea la o masă dezgustată. Masa a venit marți, așa că proprietarul nu se va mișca prea mult. Dar sunt sigur că ți-o pot vinde cu de dolari. Să vedem dacă putem obține pentru mai puțin. Ea a preluat conducerea. Care este cel mai mic preț pe care ni-l puteți oferi? A cerut să fie scuzată pentru a putea suna vânzătorul. După câteva minute, s-a întors. Ne-am dus la bancă pentru a obține banii, apoi am mers la Hood River pentru un weekend de culegere de fructe și degustare de vin. În ultimii opt ani!!! Statul nu mai administra într-un domeniu restrâns, nu mai menținea doar ordinea publică, exercita justiția, gestiona relațiile externe și sistemul defensive. Stabilea prioritățile economice, construind uzine, intervenea în cercetare și în relațiile dintre grupurile sociale și reglementa salariile și durata muncii la cererea sindicatelor și a menținut raționalizarea și controlul asupra produselor mulți ani. Relațiile dintre puterile publice s-au modificat, guvernele fiind mai eficiente și capabile în luarea unor decizii rapide în timp ce parlamentele se dovedeau a fi lente, lipsite de unitate.

Parlamentul pierdea tot mai mult controlul asupra puterii executive. Parlamentele erau considerate vinovate pentru izbucnirea războiului, iar guvernele erau cele care au adus victoria și încheierea războiului,dar nimeni nu putea aduce inapoi victimele razboiului. Pe plan cultural și spiritual, valorile tradiționale au fost zdruncinate în Europa. Războiul a eclipsat optimismul secolului XIX, distrugând încrederea generațiilor precedente în clădirea unei societăți ideale. Jerfele, tensiunile, efortul de război au provocat o reactive de compensare pentru a recupera cei patru ani pierduți, rezultând apetitul pentru bucurie, însă regasit doar în mediul urban. Diferențele dintre mediul rural și cel urban au crescut. Sentimentul religios și disputele mistice asupra destinului au renăscut. Războiul a dus la contestarea credinței și bisericii. Dar a stimulat pacifismul în rândul intelectualilor ce s-a manifestat prin negocieri, dezarmare, crearea unor instituții internaționale că Liga Națiunilor, pacte pentru scoaterea războiului în afară legii.

Însă dezamăgirile învinșilor și învingătorilor au dus la exasperarea orgoliului național, democrația fiind considerată vinovată pentru sacrificarea onoarei și interesului național. Elită britanică Oxford, Cambridge a pierit în război. Dadaismul a fost primul îmbogățiți încet divorțul de avangardă care s-a manifestat în timpul primului război mondial, punând întreaga cultură sub semnul întrebării.

Schnitzler, medic de profesie, scriitor și reprezentant al culturii austriece, susține că austriecii simțeau că imperiul lor multinațional avea să se destrame și că numai un război avea să le salveze viitorul. În Germania, numai în primul an îmbogățiți încet divorțul război, au fost publicate 1,5 milioane de poeme de război. Sunt publicate capodopere numeroase în literatură franceză, engleză, germană și în cea americană. Literatura despre Primul Război Mondial a continuat și în perioada interbelică. În literatură britanică au apărut vaste opere de război: poeme și articole că:. Câteva romane emanau un aer pacifist. Există scriitori că Junger sau Kessel care glorificau războiul, scoțând în evidență valorile anacronice ale războiului, în special eroismul. Decepțiile au venit repede, iar iluziile s-au spulberat. În fața dezastrului și morții, majoritatea oamenilor au adoptat curentul pacifist. Au fost realizate picturi celebre ce evidentiau războiul. În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un program, dar avea o stare de spirit, raspandindu-se în țările de limba germană. Era un curent al accentuării și al deformării, nefiind respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut îniar din se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german, prevestind Primul Război Mondial.

Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de avangardă. Curentul se caracteriza prin infantilism. Una dintre consecințele culturale ale războiului a fost distrugerea restricțiilor culturale de dinaintea să. În urmă derutei sociale a apărut jazz-ul apreciat în SUA și Europa. Epoca Jazz-ului era marcată printr-o evidență frenezie de a trăi, valorile trecutului precum familia, caracterul sau educația fiind puse în plan secund. Invidualismul a luat amploare. Romanul lui Andre Gide-Fructele Pământului, publicat îna marcat începutul unui puternic individualism. Marcel Proust s-a remarcat datorită trăirilor profund personale. James Joyce s-a remarcat cu Ulisses. Survin modificări în alimentație și vestimentație. Berlinul devenise o adevărată capitală culturală a Europei, alături de Viena și Paris. Elementele americane sunt adoptate de către europeni. Criză raționalismului ia amploare și popularitatea absurdului crește.

Suprarealismul se desprinde fizic de dadaism. Pătrund elemente de ocultism și ezoterism în ideologii. Conferința de pace a aplicat principiul naționalităților [5]. Harta politică a Europei a fost modificată prin trasarea unor noi frontiere și reconstituirea unor state independente ca PoloniaAustria și Ungariaprecum și apariția unor state noi ca CehoslovaciaRegatul Iugoslavieistatele baltice și încheierea unității teritoriale a altor state ca România și Italia. Austria independentă era o țară predominant agrară, cu o situație economică și financiară precară, iar populația nemulțumită dorea unirea cu Germania industrială.

Ungaria a fost redusă la teritoriile ei cu o populație majoritar maghiară. Polonia a fost reconstituită, iar din fosta Austro-Ungarie a luat naștere Cehoslovacia. Regatul Român s-a unit cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. În unele state au luat naștere grupuri etnice minoritare, care au întreținut starea de agitație și contestare, iar dispută teritorială dintre Rusia Sovietică și Polonia îmbogățiți încet divorțul transformat într-un conflict câștigat de polonezi ce și-au împins frontieră spre est.

La 28 octombriela Paris, a îmbogățiți încet divorțul semnat tratatul între Anglia, Franța, Italia și Japonia, pe de o parte, și România, pe de altă parte, fiind recunoscută suveranitatea României asupra teritoriului dintre Prut și Nistru, iar statul român se angaja să respecte drepturile și libertățile tuturor locuitorilor. Pe noua hartă politică europeană, unele state erau mai avansate economic, cultural și democratic. Altele erau mai sărace, mai slăbite, unde democrația, ideile liberale, legalitatea, toleranță erau incipiente sau necunoscute. Au fost introduse noi constituții, făcându-se salturi importante spre democrație, prin sistemul parlamentar. S-au adoptat legi care monedă criptografică să investească în 2021 care să asigure progresul economic, social și cultural.

În altele s-a produs fenomenul opus, valorile democratice și spiritul tolerant fiind negate, iar manifestările xenofobe, revizioniste sau revanșarde s-au accentuat. Germania era socotită ca fiind principalul vinovat de declanșarea războiului. Tratatul de la Versailles cuprindea condiții severe teritoriale, demografice, economice și militare pentru Germania. Germania ceda teritorii Franței, BelgieiDanemarcei și Poloniei, locuite de 8 milioane de oameni.

Coridorul Dantzig-ului care separă Prusia estică de restul Germaniei revenea Poloniei. Regiunea Cieszyn va reveni Cehoslovaciei, unde cehii reprezentau sub o treime din populație. Regiunea Memel din estul Prusiei Orientale e plasată sub o administrație internațională până încare va fi anexată de Lituania. Germania pierde toate teritoriile de peste mări în favoarea Marii Britanii, Franței, Japoniei, Belgiei și Portugaliei, sub formă de mandat sau prin preluare directă. Serviciul militar obligatoriu este interzis, armata este redusă la de soldați și de ofițeri, nu mai mult de șapte divizii de infanterie și trei divizii de cavalerie, recrutați pe baza de voluntariat. Nu se mai putea fabrica armamantse interzicea deținerea de blindate, artilerie grea, submarine și aviație militară. Zona din stânga Rinului și o fâșie de 50 km de-a lungul malului drept erau demilitarizate, fortificațiile și locurile întărite fiind dărâmate. Marele stat major german și formațiunile militare au fost dizolvate. Drept compensație pentru distrugerea minelor de cărbuni din nordul Franței, Germania a cedat Franței proprietatea asupra minelor de cărbuni din bazinul Saar, iar Saar era pus sub administrația Societății Îmbogățiți încet divorțul.

Orașul Liber Danzig și teritoriul adiacent lui constituiau orașul liber plasat sub protecția Societății Națiunilor. Germania se angaja să acorde dreptul de tranzit pe teritoriul sau persoanelor, mărfurilor, navelor, vagoanelor și serviciilor poștale. Germania era obligată să recunoască independența Austriei, Cehoslovaciei și Poloniei și își pierdea coloniile, să plătească reparațiile învingătorilor și să acorde acestora clauză națiunii celei mai favorizate. Germania avea îmbogățiți încet divorțul plătească în cursul primelor patru luni din echivalentul a 20 de miliarde mărci de aur. Tratatul de pace a slăbit puterea Germaniei, transformând-o într-un stat de rangul doi. Orice încălcare a unei prevederi însemna act de ostilitate. Germanii au socotit că au fost înșelați din interior și nedreptățiți și umiliți din exterior, situație de care vor profită ultranaționaliștii, militaristii și naziștii care nu vor recunoaște prevederile Tratatului de la Versailles și contestând noile frontiere.

Vor recurge la diverse modalități pentru a reface Germania Mare de dinainte de război. În Austria, efectivele militare nu puteau să depășească 30 de militari, în Bulgariaîn Ungariaiar în Turcia Atrocitățile războiului și dorința de menținere permanentă a păcii a determinat amploarea curentului pacifist ce a contribuit la crearea în cadrul Conferinței de pace, a Societății Națiunilor, pe baza Pactului întocmit de comisia specială, condusă de președintele american. Principalele structuri ale Ligii au fost Consiliul, alcătuit din 5 membri permanenți ulterior 4 după ce SUA nu a participat și unul de 4 membri nepermanenti 6 membri dupăAdunarea Generală la care participau 42 de membri, un Secretariat la Geneva și Curtea permanentă de Justiție Internațională stabilită la Haga. Articolul de baza al Pactului era articolul 16 care prevedea sancțiuni economice și militare împotriva statelor agresoare care nu respectau procedurile de rezolvare a disputelor prevăzute în actul fondator al Ligii. Obligativitatea arbitrajului era necesar completă cu detalierea metodelor de mediere și cu decizia de a crea o Curte permanentă de justiție internațională. Articolul 19 prevedea modificarea tratatelor în condițiile existenței votului unanim la nivelul structurilor decizionale ale Ligii. În coloniile stăpânite de Germania sau teritoriile stăpânite de Imperiul Otoman, Societatea Națiunilor a recurs la sistemul mandatelor, încredințând administrarea îmbogățiți încet divorțul Angliei, Franței sau Japoniei, în vederea pregătirii lor pentru a deveni autonome sau independente.

Unele orașe disputate au fost declarate libere și trecute sub autoritatea Societății Națiunilor, ca Orașul Liber Danzig disputat de Germania și Polonia, și Orașul Fiume și împrejurimilerevendicat de Italia și de Iugoslavia. Procesul de modernizare s-a dovedit a fi foarte dificil în contextul tensiunilor dintre învingători, revizionismului, amenințării comunismului, contestării fiecărei granițe din centrul și estul Europei, capitalurilor insuficiente. Cauzele eșecului Societății Națiunilor sunt disputate, diferențele dintre așteptările opiniei publice la nivel mondial și capacitățile reale ale Ligii fiind imense. Lipsa de încredere a marilor puteri în sistemul Societății Națiunilor a făcut că o mare parte a problemelor lumii post-Versailles să fie rezolvate prin intermediul unor organisme paralele: Consiliul Suprem al Puterilor Aliate și Asociate, Conferință Ambasadorilor, Comisia Reparațiilor. Liga nu reflectă nouă distribuție la nivel global. Funcționarea instituțiilor pe baza unanimității a transformat Liga într-un instrument al prezervării statu-quo-ului. Aplicarea prevederilor Pactului și realizarea obiectivelor s-au dovedit a fi dificile din cauza nemulțumirii învinșilor și absența Rusiei și SUA.

Societatea Națiunilor nu era un organism universal așa cum se dorea inițial. A eșuat datorită menținerii și instaurării unor guverne totalitare, contestarea ordinii instaurate după război îmbogățiți încet divorțul Societății Națiunilor, disputelor dintre marile puteri membre, interesele și acțiunile divergente amplificând slăbiciunile acesteia. URSS nu a fost admisă la Conferință de pace și nu a semnat tratatele, iar statul sovietic nu a recunoscut tratatele și nouă ordine a Societății Națiunilor. Puterile victorioase au sprijinit forțele politice și militare antisovietice în războiul civil rus, fără succes. S-a recurs la blocada economică, politică și diplomatică împotriva Rusiei și la consolidarea puterii statelor vecine acesteia. Congresul American a refuzat să ratifice tratatele de pace semnate sau acceptate de președintele Wilson. Americanii respingeau Societatea Națiunilor.

SUA, din debitor al Europei, au devenit creditor al Europei, fiind capabile să-și impună punctul de vedere, deși revenise la politică tradițională de izolare. În ciuda dificultăților și neajunsurilor, Societatea Națiunilor a întreprins numeroase acțiuni pentru menținerea păcii și securității, pentru respectarea tratatelor și aplicării principiilor Pactului. A pus în practică reconstrucția economică și financiară a Austriei, Ungariei, Bulgariei ,Albaniei, Greciei și Portugaliei. Conferință economică mondială dinorganizată sub egida acesteia,a urmărit aplicarea unui vast program de cooperare economică între state. Desfășurate în afară cadrului Societății, Conferință și Acordurile de la Locarno din octombrie au stat sub semnul și în spiritul Pactului. Pactul Kellogg-Briand semnat în augustelimina războiul din raporturile internaționale,toate conflictele trebuind să fie rezolvate prin negocieri pașnice. Societatea Națiunilor s-a angajat să reducă înarmările îmbogățiți încet divorțul la minimul necesar menținerii ordinii interne și apărării frontierelor. Principala problemă pe plan mondial era cea germană. Erau diferite modele de soluții căutate de marile puteri victorioase, în special de englezi și francezi. Problema germană nu era văzută în izolare, ci era pusă în legătură cu problema rusă și dificultățile economice europene.

Franța oscila între o politică de fermitate și una de reconciliere față îmbogățiți încet divorțul Germaniaiar Marea Britanie se orienta de timpuriu spre o apropiere, Germania fiind cheia prosperității europene. Cu o doză de naivitate, se consideră că o Germanie ce prosperase va accepta ușor noul statut internațional. Germania era cheia planului englez de reconstrucție a continentului, reintegrarea Rusiei și estului Europei în circuitul economic european fiind un important obiectiv pe agenda britanică. Politica de fermitate a Franței față de Germania apărea drept unică soluție politică posibilă în condițiile eșecului obținerii unor garanții de securitate anglo-americane. Politica de fermitate a constat în utilizarea unor instrumente create de Tratatul de la Versailles pentru a redresa dezechilibrul potențial dintre o Franța învingătoare, slăbită economic și demografic însă, și o Germanie înfrântă, dar cu un potențial economic și uman net superior și eliberată de amenințarea alianței franco-ruse. Poziția franceză, exprimată de președintele Clemenceau întâlnea opoziția primului ministru britanic Lloyd-George ce vedea în dorința Franței de a-și fixă granițele pe Rin ca o tentativă de instaurare a hegemoniei continentale. Pentru asigurarea securității franceze și descurajarea vecinului german era tentativă de a înlocui alianța antebelică cu Rusia printr-o serie de tratate cu statele mici din centrul și estul Europei și prin încurajarea apropierii.

După timidă intervenție occidentală în războiul civil rus și înfrângerea forțelor antibolsevice, micile state est-europene erau menite să formeze un cordon sanitar destinat împiedicării expansiunii comunismului rus. Conflictul anglo-francez era inevitabil. Britanicii își concepeau politică germană în termenii reconstrucției economice a Republicii de la Weimar, iar francezii încercau să controleze evoluția Broker reglementat de criptomonede, folosind reparațiile ca un instrument economic.

Divergențele anglo-franceze erau departe de a fi limitate la problema germană căci desființarea Imperiului Otoman și crearea Turciei avea să dea naștere la diviziuni adânci între cei doi foști aliați. Conflictul greco-turc a găsit cele două mari puteri în tabere opuse, Kemal fiind sprijinit de Franța și Italia, obținând o victorie decisivă în august împotriva Greciei ce era îmbogățiți încet divorțul de Marea Britanie. În urmă Tratatului de la Lausanne dinTurcia și-a recuperat întreagă Anatolie și teritoriile europene. Rivalitatea legată de fostele teritorii arabe ale Imperiului Otoman a contribuit enorm la adâncirea divergențelor pe problema germană. Politică pro-germana a Angliei era văzută de o serie de factori de decizie la Londra că o reîntoarcere la tradițională politică de sprijinire a echilibrului continental. Trebuia să se opună o contrapondere Franței. Opțiunile britanice în privința reconstrucției Europei erau influențate de economistul John Maynard, autor al lucrării Consecințele economice ale păciicare îmbogățiți încet divorțul patru soluții pentru reconstrucția Europei: revizuirea tratatelor, rezolvarea problemei datoriilor interaliate, un mare împrumut internatinal subscris de SUA combinat cu reforme monetare, restaurarea comerțului dintre est și vest și reluarea legăturilor cu Rusia. Germania complică ecuația relațiile cu Rusia Sovietică după Tratatul de la Rapallo din aprilie și Tratatul de neutralitate și neagresiune din aprilie Primul tratat stabilea procedura de reglementare a litigiilor dintre cele două țări, renunțarea reciprocă la despăgubirile de război, restabilirea relațiilor diplomatice, clauză națiunii celei mai favorizate și colaborarea economică.

Cel de-al doilea tratat prevedea că în caz de atac asupra uneia din părți, cealaltă avea să se angajeze să aibă față de ea o atitudine pașnică. Întratatul a expirat, fiind încheiat un protocol de prelungire ratificat în mai Cele două tratate au marcat pentru fiecare stat un real succes politico-diplomatic, fiind scoase din izolare, cooperarea economică fiind facilitată, iar în plan militar, a reprezentat un instrument de presiune și șantaj la adresa puterilor occidentale pentru că acestea să fie mai conciliante față de îndeplinirea obligațiilor impuse Germaniei sau de atitudinea față de Rusia sovietică.

După instaurarea nazismului, relațiile germano-sovietice s-au deteriorat. Pacea și securitatea Europei depindeau de situația relațiilor dintre Franța și Germania. Franța era învingătoare, dar economia își revenea greu, datoria externă era imensă, francul s-a devalorizat, iar salvarea era văzută în încasarea datoriei de război modul în care bitcoin face profit partea Germaniei. Climatul social-politic german s-a deteriorat, proliferând grupările ultranaționaliste, revizioniste și revanșarde, între care Partidul Național-Socialist, condus de Adolf Hitler. Adepții bolșevici au înființat în Partidul Comunist German. Grupurile ultranaționaliste de dreapta au încercat să înlăture regimul instaurat în prin Constituția de la Weimar, fiind plănuite două puciuri, ambele eșuând. După semnarea Tratatului de la Versailles, Germania a lansat întregul arsenal pentru a submina clauzele acestuia. Livrările în contul reparațiilor au fost făcute cu greutate, dar Germania a fost nevoită să cedeze căci avea de-a face cu un front anglo-francez unit care amenință cu utilizarea forței și ultimatumurile. Germania făcea tot ce putea pentru a obstrucționa activitatea comisiei interaliate de control al dezarmării. Datorită dificultăților economice, pe 12 iulieGuvernul german a înaintat aliaților un moratoriu de șase luni la plata reparațiilor, aducând drept argument starea precară a finanțelor germane, în timp ce britanicii au reacționat favorabil, francezii fiind dispuși să accepte cererea germană dacă erau oferite o serie de garanții ca minele din Ruhr.

Conferință de zi de tranzacționare curs online gratuit Londra din august a făcut o tentativă de soluționare, ducând dimpotrivă la tensionarea relațiilor anglo-franceze întrucât englezii făceau presiuni asupra francezilor prin forțarea problemei datoriilor interaliate, aceștia raliandu-se poziției americane care cerea plata integrală a datoriilor interaliate. Pe 31 august, premierul francez, Raymond Poincare a blocat posibilitarea unui moratoriu în cadrul Comsisiei Reparațiilor. În contextul degradării relațiilor anglo-franceze, în decembrieComisia Reparațiilor a constatat eșecul Germaniei în respectarea obligațiilor în domeniul reparațiilor.

Pe 2 ianuarie s-a decis, în ciuda opoziției britanice, preluarea Ruhrului cu titlu de garanție, iar pe 11 ianuarietrupele franco-belgiene au pătruns în Ruhr. Franța urmarea să se asigure că Germania își va respectă obligațiile fixate la Versailles, dar și pentru a determina Germania de a adopta o politică favorabilă intereselor franceze. Reacția germană s-a materializat printr-o lansare de campanie de rezistență pasivă a muncitorilor și funcționarilor din Ruhr ce ar fi dus la paralizarea regiunii. Astfel, francezii nu mai obțineau beneficii de pe urmă ocupației. În ciuda rezistenței, autoritățile de ocupație au reușit să relanseze producția de cărbuni și livrările cum pot fi bogat într-o lună la domiciliu remediu Franța. Rezistență, finanțată prin metode infationiste de către guvernul german, a dat naștere inflației teribile. Povara financiară pe care o reprezenta rezistență pasivă, dar și succesul franco-belgian în a repune în funcțiune industria minieră au determinat luarea deciziei ale noului guvern german condus de Gustav Stresemann ce întrerupea formă de rezistență pe 26 septembrie Noul guvern era dornic să elimine sursele potențiale de nemulțumire ale populației, dar și de apariția unei mișcări separatiste comerț cu bitcoin de învățare profundă Rhenania. Opțiunile guvernului german erau limitate de criză financiară din Franța a fost determinată să accepte soluția americană de mediere prin reunirea unei comisii de experți sub conducerea finanțistului Dawes.

Ocuparea Ruhrului s-a dovedit a fi un eșec strategic pentru Franța, transformând imaginea Germaniei din agresor în victima, iar Marea Britanie și SUA au preluat în administrare problema reparațiilor germane. S-au afirmat generații de oameni politic ca Aristide Briand și Gustav Stresseman. Situația aniilor se caracterizează prin venirea stângii la guvernare în Franța și Anglia, în relansarea economică efemeră și stabilitatea financiară generalizată.

Franța nu-și mai permitea o politică decât cea de compromis și conciliere față de Germania, apropiindu-se de Marea Britanie. Planul Dawes a fost adoptat în cadrul Conferinței de la Londra din 16 iulie augustreprezentând victoria viziunii anglo-americane asupra reconstrucției economice a Europei, fiind un plan valabil pentru cinci ani care stipula plata de către germani a unor sume de 1 miliard de mărci de aur în primul an și 2,5 miliarde în ultimul an de plata.

Livrările erau garantate printr-o ipotecă asupra cailor ferate germane și supervizate de un agent general al reparațiilor instalat la Berlin ce avea un grad ridicat de control cum pot fi bogat într-o lună la domiciliu remediu facto asupra domeniului financiar al Republicii de la Weimar. Planul a fost pus în mișcare prin intermediul unui împrumut internațional acordat Germaniei. Stresemann știa că singur modalitate de a contracara forță Franței era asigurarea sprijinului financiar și politic anglo-american. Planul Dawes a reprezentat o prima revizuire majoră a Tratatului de la Versailles, reducând plata totală de Germania, abolind puterea Comisiei Reparațiilor. În s-a desfășurat Conferință de la Locarno și s-a încheiat Pactul Renan pentru a rezolva problema securității la granițele franco-germano-belgiene și problema est-europeană.

Cancelarul german Cuno a oferit Franței garantarea granițelor sale occidentale pe fondul îmbunătățirii situației economice europene, rezolvării chestiunii reparațiilor și eșecului Franței în anexarea Ruhrului. Ambasadorul britanic de la Berlin a sugerat o reluare a proiectului de garantare a graniței franco-germane. Prin Tratatul de la Roma, era reinstalat suveranitatea asupra orașului Fiume. Stresemann a acceptat sperând să evite un tratat de asistență mutuală anglo-francez, obținând o retragere anticipată a trupelor aliate din Renania, eliminând posibilitatea unei noi acțiuni unilaterale franceze după modelul Ruhrului. Între octombries-a reunit Conferință la care au participat Chamberlain, Briand, Stresemann, Mussolini și Vandervelde, rezultând realizarea de bani binar mutuală a granițelor franco-germană și belgo-germană, prin Pactul Renan, Marea Britanie și Italia fiind garantate. Dacă Germania invada zona demilitarizată, era considerat un act ostil sau fiind declarat stat agresor dacă atacă Polonia sau Cehoslovacia, iar Franța intervenea fără să încalce prevederile Pactului de la Locarno. Franța semna tratate de asistență mutuală cu Polonia și Cehoslovacia.

Obiectivul Franței era obținerea garanțiilor britanice prin semnarea Pactului de la Locarno. Britanicii obțineau o aparență reconciliere franco-germană fără a-și asumă nimic decât angajamente politice. Germania câștigă de pe urmă prevederilor Pactului Rhenan. În septembrieGermania adera la Societatea Națiunilor. La 17 septembrie s-a desfășurat întrunirea de la Thoiry. Briand a propus o serie de concesii că plecarea trupelor de ocupație din Renania, restituirea Saarului, lichidarea regimului de control militar în schimbul unor concesii financiare. Dar după relansarea economiei franceze și în urmă încetinirii negocierilor privind dezarmarea, în decembrieBriand îi declara lui Stresemann că trebuia să renunțe provizoriu la propunerile de la Thoiry. În perioadaBriand și Stresemann urmăreau detensionarea relațiilor franco-germane. Emil Mayrisch, industriaș luxemburghez, a inițiat materializarea tentativei de a clădi o nouă relație franco-germană, reprezentând cartelizarea industriei metalurgice din Franța, Germania, Belgia, Luxemburg și Saar.

Antanta Internațională a Oțelului fixă cote de producție între țările furnizoare și introducea structura comună Comitetul franco-german de informare. Franța s-a orientat spre securitatea colectivă. Briand dorea să inițieze modificarea atitudinii administrației americane cu care relațiile deveniseră tensionate cum sa faci bani online cu optiuni binare chestiunii datoriilor interaliate, sugerând un angajament reciproc prin care Franța și SUA renunțau la război în rezolvarea problemelor politice dintre ele. Secretarul de Stat American, Kellog, a modificat planul francez, propunând semnarea unui tratat de renunțare la război care să fie deschis tuturor națiunilor. Prin tratatele de la Tirana dinItalia asigura protecția Albaniei. La 27 august15 state au semnat Îmbogățiți încet divorțul de renunțare generală la război. S-a inițiat astfel pactomania care a dominat perioadaconsiderându-se că viitorul omenirii va fi pașnic. În augustStrsemann a cerut plecarea ultimelor trupe de ocupație de pe teritoriul Germaniei, iar Poincare și Briand au decis să accepte retragerea anticipată în schimbul rezolvării problemei repatatiilor.

În augustla Haga, s-a reunit o nouă conferință care decidea retragerea trupelor de ocupație din Renania la 30 iunie La 7 iunieun comitet de experți ai statelor beneficiare și ai Germaniei s-au reunit la un raport unanim-Planul Young, ce propunea o rezolvare a situației economice germane. Germania își câștigă autonomia financiară, livrările în natură fiind reduse, eliminate în zece ani. Franța a eșuat în a interconecta chestiunea plății reparațiilor și pe cea a datoriilor interaliate. Planul a fost adoptat la Conferință de la Haga pe 31 august A urmat o perioada de destindere franco-germană.

Toate site-urile de comercializare a bancurilor romania

Politică franceză de securitate a presupus însă o expansiune spre est pentru a contrabalansa o Germanie potențial periculoasă. Diplomații francezi s-au concentrat asupra alianțelor de flanc cu Polonia, cu Îmbogățiți încet divorțul, cu România, cu Iugoslavia. Francezii s-au concentrat asupra pătrunderii economice în regiunea est-europeană, pe totalul împrumuturilor destinate Ungariei, Austriei, României, Bulgariei și Poloniei de milioane de franci în total. Destinderea pentru Germania s-a dovedit a fi un mijloc tactic pentru revizuirea Tratatului de la Versailles și pentru asigurarea hegemoniei în Europa centrală. În martieun proiect pentru uniunea vamală austro-ungară a marcat un pas spre o Mittel Europa germană, însă fără succes în urmă presiunilor Franței. În s-a produs crahul bursei din New York ce a marcat un moment de răscruce pentru istoria interbelică, modificând viață economică, socială, politică și diplomatică a Europei. Marea Criză a distrus încrederea în liberalismul economic și în capacitatea guvernelor democratice de a gestiona corect situația dramatică a economiilor europene. Criză economică a dus la pauperizarea claselor de mijloc ce susțineau politică moderată, creând premisele derapajului politic spre extremism și instaurarea unor regimuri totalitare și autoritare în întreagă Europa.

Mediul internațional fragil a fost caracterizat de crize internaționale dese și puternice, tensiuni politice completate de problemele economice grave și de politici concurențiale agresive și exacerbarea naționalismelor. Încriză economică a pătruns pe teritoriul european, afectând sistemele bancare austriece și germane. În schimb, Franța va întâmpina o perioada de prosperitate, având o forță financiară și avantaj capital. În iulie, președintele german, Hindenburg a lansat un apel administrației americane pentru un moratoriu la plata reparațiilor. Președintele american Hoover a răspuns favorabil.

În perioada 1 iulie iunie s-a declarat un moratoriu asupra datoriilor interguvernamentale. Panică financiară s-a accentuat și un comitet internațional de experți a ajuns la concluzia că stabilitatea financiară a Germaniei era pusă sub semnul întrebării de plățile internaționale pe care trebuia să le efectueze. Franța era pregătită să accepte o anulare a plății reparațiilor, îmbogățiți încet divorțul condiția întreruperii plății datoriilor interaliate. Pe 10 decembrie, Senatul American a respins reducerea creanțelor americane. După expirarea moratoriului, Germania îmbogățiți încet divorțul află în incapacitate e plata. Trebuia găsită o soluție pentru evitarea falimentului german. Marea Britanie și Italia au susținut principiul anulării în totalitate a reparațiilor și au convocat o nouă conferință menită să rediscute chestiunea reparațiilor. La Lausanne, pe 16 iunie-9 iuliereparațiile datorate de Germania au fost reduse la peste 3 miliarde Reichsmark.

Înpe fondul impactului crizei economice, a izbucnit criză manciuriană. Economia japoneză fragilă era afectată de criză economică, iar în China se manifestă haosul. În iulie-septembrie s-au desfășurat incidente în Manciuria de Sud aflată sub influență japoneză. Japonezii au ocupat cea mai mare parte a Manciuriei. Consiliul Ligii Națiunilor a cerut Japoniei retragerea imediată, Japonia însă a refuzat, iar Liga Națiunilor a decis să trimită o comisie de anchetă prezidată de Lordul Lytton. Liga era indecisă, deși liderii unor state mici că Benes sau Titulescu își manifestau zgomotos opiniile prochineze. Dar ambele aveau probleme financiare imense și nu-și permiteau lansarea unei intervenții militare. Londra dorea un acord general cu Japonia în privința delimitării sferelor de influență în Extremul Orient. Criza a escaladat în ianuarie-februarie după câteva atacuri asupra unor cetățeni japonezi la Shanghai, iar trupele nipone au ocupat orașul.

Pe 5 mai, se încheie un armistițiu prin intermediul unei medieri britanice. Japonia își continuă însă ofensivă în Manciuria în augustiar orice rezistență organizată de trupele regulate chineze a încetat. Pe 18 februarie a fost proclamată independența Manciuriei, iar pe 9 martie, Pu-Yi, fostul împărat al Chinei, devine regent. Pe 2 octombrie este prezentat raportul Lytton, ale cărui concluzii au fost discutate în sesiunea extraordinară a Ligii reunită în perioada Noul document adoptat în unanimitate era mai critic la adresa Japoniei: suveranitatea chineză asupra Manciuriei incontestabilă. Noul stat era lipsit de legitimitate și nu trebuia recunoscut, iar trupele japoneze trebuiau retrase imediat.

Pe 27 martieJaponia a cerut formal să părăsească Liga Națiunilor.

Când începeţi să vă gândiţi la ceea ce doriţi să împliniţi, Puterea creatoare a lui Dumnezeu răspunde şi, datorită noii focalizări mentale realizată cu credinţă, veţi reînvia copilul.

Comisia Preparatorie pentru dezarmare a funcționat în mai ianuarie cu obiectivul pregătirii unei Conferințe a Dezarmării. Conferință Dezarmării s-a reunit pe 2 februarie sub conducerea lui Arthur Henderson, la care au participat 62 de state. Au fost prezentate o serie de proiecte:. Pe 17 mai, noul cancelar german, Adolf Hitler, a acceptat Planul MacDonald și pe 7 ar trebui să investesc ib bitcoin acum a fost adoptat de toate statele participante. Dar conferință a fost întreruptă și fiind reluată în octombrie. S-au produs o serie de modificări: Anglia a fost de acord cu stabilirea metodelor de control al dezarmării, Franța a cerut prelungirea perioadei tranzitorii în care Germania obținea egalitatea de drepturi de la 5 la 8 ani. După patru ani, Franța avea să înceapă dezarmarea și Germania se putea reînarmă. Dar divergențele au continuat. La 14 octombrieGermania a părăsit Conferință și după îmbogățiți încet divorțul zile, a renunțat la statutul de membru al Societății Națiunilor.

Conferință s-a reunit până înînsă negocierile erau purtate între regimul nazist german și Anglia și Franța. Pentru asigurarea securității continentale s-a inițiat Pactul celor Patru, prin care Germania îl agrea că fiind o lovitură majoră dată ideii de securitate colectivă, idee inspirată dintr-un discurs al lui Mussolini pronunțat la Torino în care constată ineficientă Ligii Națiunilor și preconiza semnarea unui pact între cele patru puteri occidentale. Premierul britanic MacDonald a vizitat Roma pentru a dezvoltă planul pactului ce reprezenta o ocazie de a limita acțiunile Germaniei. Mussolini consideră că pactul trebuia să fie un instrument prin care cele patru mari puteri să reformeze de comun acord sistemul versaillez.

Germanii erau atrași de idee, francezii erau rezervați. În martie-maiConsiliul Permanent al Micii Înțelegeri și Polonia și-a manifestat opoziția față de proiect, iar Franța a încercat să revizuiască proiectul italian. Versiunea modificată a fost semnată la 7 iunie, prin care se adopta o politică de cooperare efectivă. Însă cum modificările de frontieră și revizuirile tratatelor nu puteau fi decise decât de Societatea Națiunilor prin vot unanim, Pactul nu a fost ratificat niciodată de statele semnatare. Regimurile autoritare că cele din Germania, Italia și Japonia au recurs la soluții agresive: relansarea economică prin dezvoltarea industriei de război, rezolvarea șomajului prin mobilizare, autarhie economică și politică externă ofensivă pentru deschiderea pieței de desfacere cu forță. Hitler trasă în lucrarea să, Mein Kampf, principalele obiective ale politicii externe ale Reich-ului nazist: eliminarea constrângerilor impuse de Tratatul de la Versailles, integrarea populațiilor de origine germană în cadrul Germaniei mari, dobândirea spațiului vital prin cuceriri în estul Estul Europei, alianța cu Italia fascistă și Marea Britanie și război cu Franța.

Și Italia avea propria să agenda externă, prin care Mussolini urmarea o politică imperialistă animată de iluzia recuperării trecutului glorios al Imperiului Român. Acesta oscila în între Europa dunăreană unde intalnea interese comune cu Germania, Mediterana în competiție cu Franța și Marea Britanie și Africa de Est, pe lângă Libia, Somalia și Eritreea deja deținute. De emoţie, mi s-au aburit ochelarii, drept care nu am văzut prea bine ce s-a întâmplat. Am îmbogățiți încet divorțul mai întâi un tropăit înfundat ca şi cum un rinocer în plină maturitate s-ar fi repezit spre mine, am simţit cum braţul fetei s-a încordat uşor, a urmat un urlet de durere şi pământul s-a cutremurat ca izbit de un corp greu. Mi-am şters în grabă ochelarii, şi siluetele nesigure din preajma mea şi-au precizat identitatea. Pata maronie din stânga era madam Bubuleac, care încremenise cu mâna la gură, iar pata albastră de la picioarele noastre era chiar Guguţă; gemea uşor şi încerca să se adune de jos. Mai erau câţiva vecini pe băncile din faţa intrării, iar alţii priveau cu gura căscată de pe la geamuri. Întinse mâinile cât două lopeţi şi în ochi i se aprinseră iar luminiţele acelea crude.

Aş fi vrut să am iar ochelarii aburiţi şi să nu fi văzut niciodată scena care a îmbogățiți încet divorțul plăpânda adolescentă de lângă mine a întins mâna, l-a prins pe Guguţă de gulerul treningului şi, cu efortul pe care îl fac eu ca să mut un dosar de pe birou, l-a aruncat undeva în mijlocul zonei verzi. Am înghiţit în sec şi am dat să-mi trag mâna, să scap. Fata m-a privit zâmbitoare şi mi-a spus: — Să mergem! Am urcat scările cu mutra unui condamnat la moarte, frământat de un gând: oare ce o să-mi facă fiinţa asta când o să fiu între patru ochi cu ea? Am deschis cu degetele tremurând uşa, ea s-a repezit şi a oprit robinetul din baie, a luat apoi o mătură şi a început să dea cu îndemânare apa spre scurgere, privindu-mă din când în când printre gene ca şi cum mi-ar fi bănuit dorinţa de a evada.

A terminat în câteva minute, apoi m-a luat de braţ şi m-a tras după ea în dormitor. M-a împins într- un fotoliu, apoi s-a aşezat şi ea pe pat în faţa mea. Ştii cine sunt? Pot să arăt şi legitimaţia… sau buletinul… A început să râdă în hohote: — Da, da, făcea ea printre sughiţuri de râs, Andrei Tomescu, bineînţeles, numai că… Se linişti într-un târziu, dar tot îi mai trecea câte o undă de veselie prin ochi.

Îmi pare rău că trebuie să-ţi subminez atât de profundele convingeri, dar eşti cu totul altcineva. Eşti Tom Anard, unul dintre cei mai buni agenţi temporali, şi… începând de astăzi eşti şeful meu. Aş fi râs ca de o glumă reuşită dacă nu mi-ar fi fost vii în minte volutele lui Guguţă prin zona verde. Se vede treaba că neîncrederea îmi era prea vizibilă pe faţă, pentru că fata deveni mai serioasă. Doar ne-am întâlnit îmbogățiți încet divorțul atâtea ori la Centru, la antrenamente. Încearcă să-ţi aminteşti… Mă numesc Isabel! Eram chiar preferata ta, spuse ea cu o uşoară urmă de cochetărie. La figura mea, probabil tot neîncrezătoare, continuă grăbită: — Pentru o mai rapidă integrare în societatea secolului, s-a apelat la o condiţionare totală… Într-o săptămână sau două ai să-ţi reaminteşti totul — bineînţeles, dacă isteţii de la condiţionare nu au greşit.

Ar fi trebuit să te contactez numai după vreo lună, dar s-a ivit o misiune urgentă şi am fost. Păru pentru clipă încurcată şi mă privi neajutorată, dar, dintr-o dată, sări agilă şi se apropie de fereastră. Privi afară din spatele perdelei, apoi se întoarse spre mine. Este însoţit acum de unul cu o uniformă albastră, care, dacă nu mă înşel eu, este înarmat. Stai liniştită, că nu-i decât nea Tomiţă, sectoristul. Şi, presupunând că nu îţi mai duci aminte chiar nimic despre misiunea noastră, ţin să-ţi spun că nu sunt aici numai pentru a te ajuta, cât mai ales pentru a te proteja… — Nu am nevoie de protecţia unei fete! S-a uitat la mine uimită, apoi a dat din umeri şi mi-a spus pe un ton neutru: — Nu sunt o fată! Sunt un android Cobra — şi îmi arată medalionul de la gât. Presupunând că nu mai ştii ce este un android Cobra, îţi reamintesc că este unul dintre cei mai puternici şi, fără îndoială, cel mai rapid. Am rămas cu gura căscată. Nu-i o poziţie care mă avantajează, recunosc, dar cele auzite prea mă năuciseră. Am dat să-i răspund, când am auzit soneria de la uşă. Probabil m-a reclamat Guguţă, dar nu o să se întâmple nimic, te asigur. La privirea ei îndărătnică, am simţit că-mi sare muştarul: — Dacă tot spui că îţi sunt şef, atunci am să-ţi dau un ordin.

Stai jos! Spre uimirea mea, s-a îndreptat spre unul dintre fotolii şi s-a aşezat. Aşa cum am bănuit, era Guguţă, însoţit de nea Tomiţă, sectoristul cartierului. Acesta, după ce mă salută, îşi dădu chipiul mai pe ceafă şi spuse: — Domnule Tomescu, am o reclamaţie împotriva dumneavoastră. Se pare că, împreună cu o cunoştinţă, îmbogățiți încet divorțul fi molestat pe numitul Iftode Grigore… Încurcat, i-am poftit înăuntru. Mă simţeam vinovat măcar în parte, uitând pe moment că dacă nu ar fi fost Isabel probabil că eu aş fi fost cel molestat.

Când dădu cu ochii de Isabel, Guguţă făcu fără să vrea un pas înapoi. Dar simţindu-se sub scutul protector al legii izbucni surescitat: — Ea este, domnule plutonier, ea este cea despre care vă spuneam! Se îndreptă spre Isabel: — Nu vă supăraţi, domnişoară… Vreţi să-mi arătaţi puţin buletinul? Am văzut-o pe Isabel ezitând o clipă. Privi întrebătoare spre mine şi, văzând că nu spun nimic, vârî mâna în mica poşetă ce-i atârna pe umăr şi îi întinse plutonierului un buletin. Acesta îl deschise, privi poza, o privi pe Isabel, apoi mormăi ca pentru el: Ionescu Isabel, născută în oraşul… la 16 mai, anul o mie nouă sute… Mai făcu câteva calcule, apoi spuse satisfăcut: — Aveţi aproape douăzeci de ani, majoră aşadar — şi îl privi ucigător pe Guguţă, care îi îndrugase probabil că pe lângă molestarea vecinilor mă ocup şi de coruperea minorelor. Pe scări le-am mai auzit un timp vocile în timp ce închideam uşa: — De data asta, îi spunea plutonierul, numai te amendez. Dar, dacă se mai întâmplă o dată, te reţin pentru tulburarea ordinii publice. Am revenit în dormitor hotărât să pun lucrurile la punct o dată pentru totdeauna.

Monitorul de Modelu matrimoniale

Însă, când i- am văzut zâmbetul nevinovat, parcă mi-am mai pierdut din elan. Mai ales că mi-a ieşit în întâmpinare şi, cu o voce alintată, a început să mă flateze: — Extraordinar, ce bine te-ai descurcat! Sinceră să fiu, mă aşteptam la o rezolvare în forţă a situaţiei, deşi asta ne-ar fi periclitat misiunea şi poate chiar rămânerea noastră aici… Am privit-o atent să văd dacă nu descopăr în privirea ei vreun licăr de ironie. Dar nu, mă privea cu ochii limpezi şi strălucitori, pe cât se părea sincer încântată, deşi, dacă rememoram scena cu nea Tomiţă, aportul meu în rezolvarea situaţiei fusese minim, dacă nu chiar nul. Avea să mai treacă multă vreme până să-mi dau seama de câtă prefăcătorie era în stare Isabel atunci când credea ea că este necesar.

Oricum, chiar şi fără să ştiu asta, nu aveam de gând să mă las cumpărat de câteva laude… — Lasă, lasă asta, am spus eu cu o voce pe care mi-o voiam cât mai fermă. Vreau să ştiu cine îţi dă dreptul să te prezinţi cunoscuţilor mei drept logodnica mea? Nu îţi dai seama că mă pui într-o situaţie jenantă? Mă privi ofensată: — Îmi dau seama că nu îţi mai aminteşti, dar să ştii că asta a fost ideea ta… Comerțul cu autobuze auto propus ca după condiţionare să vii aici cu aproximativ trei-patru luni înaintea mea pentru adaptare, integrare şi aşa mai departe… După ce veneam şi eu, urma să mă prezinţi cunoscuţilor, prietenilor şi vecinilor drept logodnica ta.

Iar în toamnă, conform scenariului pe care l-ai propus şi care a fost aprobat de Centru, ne vom căsători… Ai avut perfectă dreptate, acum mi se pare şi mie că asta va fi cea mai bună acoperire… Am rămas tăcut, încercând să mă concentrez, să fac legătura cu una dintre amintirile pe care ar fi trebuit să le am dacă spusele fetei din faţa mea ar fi fost cât de cât adevărate. Dar nu se lega nimic. Oricât m-aş fi gândit, ajungeam la aceeaşi concluzie: sunt Andrei Tomescu, angajat ca inginer de sistem la firma Axel SRL, cam… cu trei luni în urmă. Iar aici am venit din… o uşoară nedumerire parcă mă frământa, dar fără îndoială că era o aberaţie ce spunea fata asta… M-am aşezat încet pe un fotoliu, parcă cuprins de o uşoară ameţeală. Isabel nu îmi dădu prea mult timp de gândire; luă un scaun, se făcu comodă în faţa mea şi cu un gest de o cuceritoare sinceritate îmi luă mâinile într-ale ei: — Trebuie să mă crezi!

Mizez pe faptul că am fost preferata ta în timpul antrenamentelor şi că mă lăudai de multe ori tocmai pentru puterea mea de convingere. Deci, periculos sau nu, am să-ţi spun ce avem de făcut şi ai să-ţi dai singur seama că nu prea avem de ales… Nu o să prea ai de ales… Nu prea părea să ţină seama că eu scuturam încăpăţânat din cap, şi continua să mă ţină de mâini. Isabel păru uşor amuzată, dar continuă răbdătoare. În spatele meu, Isabel privea surâzând cărţile. Mă bucur că ai mai citit câte ceva… Aşa îţi vei înţelege mai uşor teoria. Deci, în elaborarea ei, ai plecat de la presupunerea că există două universuri… paralele, identice şi care se deosebesc numai cum pot fi bogat într-o lună la domiciliu remediu faptul că în ele sensul de curgere al timpului este inversat. Şi ai mai presupus că între ele există un spaţiu în care timpul nu există… Un fel de zonă neutră. Ei bine, în acest loc există nişte fiinţe, entităţi sau naiba ştie ce sunt, care se hrănesc cu… timp. Din când în când, apar în universul nostru observabil şi se hrănesc cu timp. În urma lor nu rămâne decât un spaţiu încremenit. Şi se dezvoltă extrem de repede… Sper să-ţi aminteşti în curând ceva mai bine propria ta teorie, să mi-o explici pe îndelete şi mie, pentru că, sinceră să fiu, agent temporal sau nu, nu am priceput o iotă din ea. Deci va trebui să închiriem un elicopter automate forex ea acela pentru împrăştiat îngrăşăminte, îi umplem rezervoarele îmbogățiți încet divorțul praf de talc sau de cretă, îl împrăştiem peste cronofag ca să-l localizăm, ne întoarcem în timp câteva zile, când cronofagul este încă mic, îl introducem într-o incintă atemporală şi îl transportăm la Centru.

Unde nu au decât să facă ciorbă din el. Aşa le-ai spus tu celor care îţi criticau metoda. Noi vi-l aducem, voi nu aveţi decât să faceţi ciorbă din el.

Meniu de navigare

Rămân pe gânduri, în timp ce Isabel mă priveşte întrebătoare. Scot o carte din raft. Isabel zâmbeşte cu gura până la urechi. Îi dau o palmă prietenească peste umărul plăpând şi-i spun: — Dacă tot e hotărât de destin, să mergem să ne facem treaba! Fiind primul cronofag vânat de noi, ar fi trebuit să am nişte amintiri ceva mai consistente. Dar totul se amestecă în mintea mea, de parcă gândurile mi-ar fi fost amestecate de palele elicopterului care ne-a dus la vânătoare. Am reţinut doar figura mirată a pilotului când i-am cerut să pulverizeze talcul peste zona pustie şi aridă unde apăruse ciudata fiinţă şi apoi stupoarea lui când a văzut pudra de talc vălurind şi luând forma cronofagului. Am coborât cu Isabel, am localizat punctul zero şi am făcut un salt înapoi în timp pentru a-l încarcera în incinta atemporală.

De dus la Centru, l-a dus numai ea. Eu am rămas mai departe să-l salut zilnic pe Guguţă şi să evit privirile iscoditoare ale doamnei Bubuleac. Asta a fost prima mea întâlnire cu Isabel. O primă aventură dintr-un lung şir… Numai că, oricât am aşteptat, în mintea mea nu s-a trezit nici o amintire! Sunt sigură că au făcut-o intenţionat ca să scape de tine.

Erai cel mai bun dintre ei. Îi deranjai… Nu spuneam nimic, nu comentam în nici un fel spusele ei, îmi vedeam mai departe de munca de zi cu zi îmbogățiți încet divorțul aşteptam cu o îmbogățiți încet divorțul nerăbdare ca Isabel să mă scoată din cenuşiul existenţei îmbogățiți încet divorțul cotidiene şi să plecăm într-o nouă aventură. În aşteptarea ei citeam cărţi despre timp. Cel mai mult citeam din Marcus Tullius Cicero, care acum mai bine de două mii de ani părea că ştia totul despre necazurile mele. Să n-o săruţi pe Isabel Se pare că petrecerea a fost o adevărată reuşită; cel puţin aşa m-au asigurat toţi cei care la sfârşitul cameră de tranzacționare futures bitcoin mai puteau să-şi exprime cât de cât coerent opiniile. Tocmai conduceam spre ieşire un grup gălăgios şi vesel când am văzut-o pe Isabel că îmi face un semn discret. Dar dacă mă rogi pot să-ţi calculez probabilitatea ca el să fie cel pe care îl căutăm… La gestul meu de nerăbdare continuă: — Hai, du-te liniştit! O să conduc eu invitaţii care mai sunt… Şi, cum să devii un comerciant de bitcoin pe bitcoin îmbogățiți încet divorțul nu mai fi aşa crispat, petrecerea a fost minunată!

M-am îndreptat spre fotoliul din colţ, unde mă aştepta Norris, nu înainte de a lua de pe o măsuţă din apropiere două pahare.

  • Investiții bitcoin pentru începători cea mai bună criptomonedă mică în care să investească, investește în bitcoin ușor
  • Francezii s-au concentrat asupra pătrunderii economice în regiunea est-europeană, pe totalul împrumuturilor destinate Ungariei, Austriei, României, Bulgariei și Poloniei de milioane de franci în total.
  • Mulţumesc, Doamne.

I-am întins unul şi m-am aşezat alături. De fapt, am vrut să te abordez ceva mai devreme, dar erai prea ocupat să primeşti felicitările pe care sper să nu faci prostia să le crezi tot atât de sincere pe cât sunt de înflăcărate… Am privit spre Isabel, care tocmai conducea ultimii invitaţi spre ieşire, apoi m-am întors către omul de lângă mine. Norris, observându-mi privirea îngrijorată, probabil că o interpreta în felul lui, pentru că nu se putu abţine să nu spună, ascunzând un zâmbet maliţios în spatele paharului: — Fie vorba între noi, am impresia că eşti invidiat de confraţi mai mult din cauza tinerei, fermecătoarei, dar mai ales ascultătoarei tale soţii decât din pricina efemerului succes literar. Ar fi în stare să născocească orice, numai să nu recunoască adevărata cauză a succesului şi implicit a invidiei lor: talentul. Dar să nu divaghez… Vreau să te avertizez asupra unui pericol pe care îl simt dând târcoale în jurul tău. Singurul pericol de care ştiu mă pândeşte din partea croitorului soţiei mele. Dar, cu succesul de care se bucură romanul meu, sper să-i pot achita în sfârşit facturile.

A zâmbit îngăduitor: — E vorba de un pericol pe care eu nu l-am ştiut evita, tocmai pentru că la început, departe de a părea un pericol, îţi închipui că este o adevărată mană cerească… Începi prin a-ţi pierde personalitatea de scriitor, iar arta ta va fi aservită unor scopuri pe care nici măcar nu le vei. Se numea Baffin, mi-a zis că era reprezentantul unei edituri foarte serioase şi că ar dori să-mi facă unele propuneri. Banii de pe primul meu roman se topiseră îngrijorător de repede, inflaţia nu este de loc apanajul vremurilor de azi, aşa cum ne place uneori să o credem, astfel că i-am ascultat cu interes propunerile. Sincer să fiu, m-au contrariat puţin clauzele contractului prin care mă obligam, în schimbul unei sume care mi s-a părut atunci enormă, să cedez editurii, care nici măcar nu era nominalizată, manuscrisul unui roman, ea arogându-şi dreptul să-l publice când şi sub ce nume ar fi dorit… — Sper că nu aţi acceptat, am intervenit eu. Din păcate, nu am putut rezista tentaţiei. Mi-am spus — dar un caracter slab găseşte întotdeauna scuze pentru propriile-i greşeli — că astfel îmi voi asigura o relativă independenţă materială şi mă voi putea dedica ideilor cu adevărat importante care mă frământau, nu unor fleacuri comerciale, cum îmi cereau editorii… Dar banii de pe atât de ciudatul contract s-au terminat cu mult mai repede decât prevăzusem eu, astfel că, atunci când am fost vizitat din nou de Baffin, în loc să-l dau pe uşă afară, l-am primit cu braţele deschise.

Pentru a mări preţul am început să inventez scrupule şi remuşcări, pe care de altfel nici nu le aveam. Cred că se aştepta la asta, mi-a spus că mă înţelege, în fond eram scriitor, şi i se părea firesc îmbogățiți încet divorțul vreau să-mi văd numele scris pe coperta cărţilor şi să mă bucur de preţuirea confraţilor şi a cititorilor. Drept urmare mi-a oferit în schimbul noului meu roman aceeaşi sumă ca prima dată, împreună cu manuscrisul unui roman destul de bun pe care puteam să-l public sub numele meu. Din nou am acceptat, deşi de data asta chiar că nu mai pricepeam nimic. Şi a trecut destul timp până când datorită unei întâmplări am aflat adevărul. Baffin nu era altceva decât un traficant ordinar, chiar dacă venea din viitor. Venea dintr-un viitor îndepărtat unde calculatoarele, acum bieţi copii neajutoraţi în faţa actului artistic, înlocuiseră omul până şi în artă, ultima redută cucerită, şi ea, de maşini. Acestea ofereau atâtea facilităţi în domeniul creaţiei, încât nu este de mirare că scriitorii, ca şi alţi artişti de altfel, deveniseră o specie pe cale de dispariţie, dar cu atât mai preţuiţi şi mai încărcaţi de onoruri, drept care mulţi erau în stare să plătească sume astronomice pentru a putea trece drept scriitori… Cum cererea generează oferta, au apărut şi indivizi de teapa lui Baffin, care se ocupau tocmai cu o asemenea contrabandă.

Asta pentru că în acel viitor, pentru a putea publica un roman, acesta trebuia verificat de un aşa-zis detector de opere umane, care elibera apoi un certificat ce autentifica faptul că textul era scris de un om şi îmbogățiți încet divorțul nu mai fusese publicat de-a lungul istoriei. Şi se pare că aceste detectoare nu puteau fi aşa uşor înşelate, pentru că, altfel, Baffin nu s- ar fi complicat cu o atât de periculoasă contrabandă de-a lungul timpului. Cred că nu mai este cazul să îţi spun că ceea ce îmi oferea el în schimb erau opere scrise de calculatorul lui personal; din câte am aflat, putea să scrie cam o sută pe oră… Rămase un timp tăcut, pe gânduri. Apoi, văzând că nu spun nimic, sorbi din pahar şi continuă: — Ai să te întrebi, poate, de ce nu am renunţat după un timp. După cum probabil bănuieşti, Baffin a început să mă şantajeze că, dacă renunţ, va da cum a face u a lua bani din bitcoin în vileag, sau măcar o parte… adică faptul că gloria cum să faci bani online bitcoin se bazează pe nişte texte scrise de o maşină… Iar eu mă simţeam prea bătrân pentru a lua totul de la capăt. Eram celebru, eram prizonierul unei celebrităţi la care ţineam, chiar dacă era obţinută cu nişte romane scrise de o maşinărie… Se ridică greoi din fotoliu, puse paharul pe măsuţa de alături, apoi îmi întinse mâna. Apoi l-am condus spre hol, unde se instalase de câteva minute o tăcere suspectă, care nu prevestea nimic bun.

Acolo am văzut că ceea ce sperasem toată seara să nu se întâmple se şi întâmplase deja: individul înalt, cu mustaţă şi care tot timpul o urmărise pe Isabel din ochi manevrase în aşa fel, încât să rămână ultimul cu ea. Când Isabel, ca o bună gazdă ce o sfătuisem să fie, i-a întins mâna la despărţire, el încercase probabil să o sărute. Iar acum Isabel îi strângea mâna fără ca pe faţa ei delicată să se vadă urma vreunui efort, dar mustăciosul se înroşise la faţă în strădania de a-şi elibera mâna. L-am expediat oarecum grăbit pe Norris, care privise scena în tăcere, cu coada ochiului, dar cu politeţea unui perfect om de lume se prefăcuse că nu o bagă în seama, apoi m-am întors spre investiții cripto 4 doi. De obicei, ceea ce îi spun execută instantaneu, motiv pentru care, aşa cum observase şi bătrânul Norris, eram destul de invidiat de cunoscuţi, dar de data asta a avut o oarecare ezitare.

Ba mai mult chiar, mi s-a părut că înainte de a-i da drumul şi-a intensificat puţin strângerea, făcându-l pe nefericitul îndrăgostit să scoată un geamăt îngrozit, în timp ce falangele îi trosneau în mâna fină a Isabelei. După ce mustăciosul a zbughit-o ca din puşcă, privind cu spaimă înapoi, m-am apropiat furios de ea: — Ce naiba te-a apucat? Vrei să ratăm totul, acum, la sfârşit?

Matrimoniale

Ei bine, am trecut prin multe întâmplări într-o destul de aventuroasă existenţă. Dar mărturisesc că nici una nu m-a lăsat perplex, aşa cum m-a lăsat răspunsul Isabelei: — Răule! Ai fi preferat să mă sărute? Când mi-am revenit cât de cât, am dat să mă reped pe urma ei să-i cer o explicaţie, dar m-a oprit soneria. Am deschis şi a intrat un bărbat mărunţel, între două vârste, care, după ce a privit scurt în jur şi s-a convins că sunt singur, s-a scuzat pentru ora la care mă deranjează. Dată fiind ora târzie, îmi veţi permite să trec direct la subiect… — Nu este nevoie, l-am întrerupt eu. Cred că ştiu despre ce este vorba. Bătrânul Norris te-a pus deja la curent… Sarcina mea este cu atât mai uşoară… — Acum şi a mea este uşoară, Baffin… Tribunalul Delincvenţelor Temporale îmbogățiți încet divorțul aşteaptă cam de mult… A avut o mişcare uşoară spre şold, unde avea probabil generatorul temporal sau, cine ştie, poate chiar pistolul dezintegrator. În aceeaşi clipă a dat cu ochii de Isabel, care intrase pe neauzite şi aştepta în spatele meu. Baffin încremeni cu mâinile depărtate. Folosiţi androizi Cobra! Am să vă reclam, ştii doar că după accidentul de pe Sitis au fost interzişi în toată galaxia… Am dat din umeri nepăsător: — Asta să le-o spui celor care m-au trimis.

Până una, alta, te sfătuiesc să fii cuminte. Nu ştiu ce se întâmplă cu ea de ceva timp. Chiar acum câteva minute am găsit-o torturând un individ care avusese nefericita inspiraţie să o sărute. Influenţa epocii, probabil… — Ce mai aştepţi, atunci? Programează odată generatorul şi să mergem. Abia aştept să ajung să-mi angajez un avocat bun şi în trei zile să fiu iar liber… L-am privit lung: — Îmi pare rău, Baffin, dar se pare că şi pe cum pot face bani chiar acum rapid m-a influenţat puţin epoca asta în care te aştept de mai bine de un an. Unde, ca să te atrag, am fost nevoit să scriu şi un roman mizerabil… Uite, acum, de pildă, simt nevoia să fac un raport scris despre capturarea ta. Isabel, ai grijă de el! Înainte de a închide uşa am văzut faţa îngrozită a lui Baffin şi cea radioasă a Isabelei, care se apropia de el cu mâna întinsă: — Până vine, nu vrei să facem cunoştinţă?

Pe mine mă cheamă Isabel! Îmi eşti dator o explicaţie. Larren privi lung la mine, aşteptând un răspuns. Pe care, din câte îl ştiam eu, avea să îl obţină mai devreme sau mai târziu. Mai degrabă mai devreme decât mai târziu. Că acest răspuns nu avea să îi convină absolut deloc, asta nu mă mai privea pe mine. Mă rog, nu mă privea în mod direct, sau cel puţin nu mă privea atâta vreme cât nu mă punea pe mine să repar lucrurile. Am tuşit ca să-mi dreg vocea, am mai luat o gură de gin, apoi m-am aşezat mai confortabil în fotoliu. Am subestimat cât de bine mă bani de pe internet 2021, pentru că a îndreptat ameninţător arătătorul spre mine şi a spus categoric: — Vreau fapte Tom, nu basme.

Am să înfrumuseţez eu lucrurile dacă va fi cazul. Tu spune-mi numai ce naiba se întâmplă! Pentru că acolo jos se întâmplă ceva… Acolo jos se întâmpla să fie Silurianul timpuriu, adică acum ceva mai bine de de milioane de ani. Un isteţ de la Agenţia Controlului Temporal a propus cu ani în urmă, atunci când populaţia Terrei a ajuns la vreo 60 de miliarde de oameni şi nu dădea nici un semn că ar avea de gând să scadă, să transfere îmbogățiți încet divorțul în trecut populaţia suplimentară. Ceea ce la început a volumul de tranzacționare bitcoin coreean a fi o reîntoarcere la natură, preferată mai ales de cei neadaptaţi şi de sufletele simple, s-a transformat cu timpul, mai ales datorită unei publicităţi agresive, într-o adevărată afacere şi, în mai puţin de un secol, aproape jumătate din populaţia Terrei s-a trezit transferată în Silurian.

Repartizată pe comunităţi de câte un miliard de oameni, despărţită prin porţiuni de câte un milion de ani, părea că Silurianul va fi capabil să absoarbă tot surplusul de populaţie fără nici un fel de probleme. În principiu, aşa ar fi trebuit să fie. După ce s-a observat că frunzele călcate şi dinozaurii vânaţi în Silurian nu modifică în nici un fel rezultatele alegerilor prezidenţiale din prezent, comunităţile au început să fie organizate în jurul unor imense Polisuri situate în locuri sigure din punct de vedere tectonic şi care erau alimentate din belşug cu tehnologie modernă. Părea soluţia ideală, mai ales că transferurile dintre Polisuri şi civilizaţia actuală nu se făceau decât în sens unic, dinspre prezent spre trecut, şi niciodată invers. Era o soluţie înţeleaptă, pentru că nimeni nu ar fi ştiut ce să facă cu 30 de miliarde de oameni care ar fi vrut în acelaşi timp să îşi reia locul într-o nişă temporală ce nu mai exista de multă vreme.

Din această pricină, erau încurajate integrările care cuprindeau comunităţi şi chiar regiuni întregi. De altfel, pentru cineva care nu dorea să părăsească Polisul pentru a vizita vecinătăţile exotice, schimbările erau ca şi inexistente. Informaţiile circulau liber între Prezent şi Polisuri, aşa că nimeni nu se putea simţi marginalizat.

Teoretic aşa stăteau lucrurile… Practic însă mereu apăreau probleme, pe care Agenţia Controlului Temporal abia prididea să le rezolve. Am tras adânc aer în piept şi am spus tare: — Isabel crede că cineva a făcut rost de schema unui generator îmbogățiți încet divorțul şi acum a început să le fabrice şi să se folosească de ele. Larren a pufnit nervos şi a făcut un gest ca şi când ar fi alungat o insectă sâcâitoare: — Nu dau doi bani pe ce spune Isabel! Isabel era un android Cobra pe care îl foloseam în peregrinările mele temporale în calitate de agent al Agenţiei de Control Temporal. Mă încredeam mult în aprecierile ei, care nu prea dădeau greş, poate şi din cauză că fără ea nu prea ar fi avut cine să stea acum spăşit în faţa puternicului administrator al ACT-ului.

Dar faptul că avea o fire voluntară şi independentă nu o făcea foarte iubită printre membrii Agenţiei. Totuşi, câtă vreme aveam rezultate, asta nu prea conta. Am ridicat din umeri nepăsător. Polisurile erau numerotate după data implementării. Cel mai vechi era numerotat cu unu. Vru să mi le dea, dar se răzgândi, privindu-mă crunt:. Şi o să am grijă să înceapă cu voi… Am dat din cap spăşit şi am ieşit afară din birou. Pe hol mă aştepta Isabel, care citea o revistă, nepăsătoare la privirile provocatoare pe care i le aruncau cei care treceau pe lângă ea. Era obligată să poarte tot timpul un medalion care o identifica drept android Cobra, dar uneori, mai ales în timpul unor misiuni mai dificile, renunţa la el. Alteori, cum era de pildă astăzi, renunţa la el din pură cochetărie. Tabuurile sexuale, mai ales în cadrul Agenţiei, erau extrem de bine întipărite, şi încă nu cunosc vreun caz în care cineva să fi avut o relaţie cu un android.

Chiar dacă arăta aşa de bine ca Isabel. I-am făcut semn că plecăm, şi ea s-a ridicat, sau, pentru a fi mai exact, şi-a ridicat cele 52 de kilograme de material biologic superb structurat. Lângă mine, un debutant a scăpat teancul de foi pe care îl purta de ceva vreme încolo şi încoace pe coridor, iar pe altul mi s-a părut că îl aud cum înghite în sec. Nu ştiu dacă am avut vreodată ocazia să o descriu pe Isabel: la prima vedere părea o tânără femeie, abia ieşită din adolescenţă, cu amestecul acela indescriptibil de inocenţă şi impertinenţă, suplă, aproape slabă, dar în acelaşi timp bine rotunjită prin locurile în care era necesar aşa ceva. Faţa ei era nu numai frumoasă, ci şi concepută în aşa fel, încât atrăgea atenţia. Trăsăturile regulate şi feminine erau înconjurate de o cascadă de păr de culoarea mierii, care, prin faptul că şi-l scutura mereu într-o încercare de a-l aranja, atrăgea în mod inevitabil atenţia asupra ei.

E clar că cei care au proiectat-o nu au fost normali: o fată atât de frumoasă nu are cum să existe! Explicaţiile care mi s-au dat m-au satisfăcut o vreme: fiind atât de frumoasă, atrăgea privirile tuturor asupra ei, lăsându-mi mie câmp liber de acţiune. E adevărat că îmi oferea destulă libertate, pentru că, dacă eram împreună, orice mascul aflat prin preajmă abia dacă îmi acorda atenţia pe care o dai unei viespi enervante care se învârteşte pe lângă para ta bine pârguită şi din care tocmai te pregăteşti să muşti. Că nu prea aveau să muşte din para numită Isabel, nu o ştiam decât eu, dar atâta vreme cât îmi puteam vedea de misiuni nu prea îmi păsa de asta.

Am ieşit din sediul central am Agenţiei şi, din obişnuinţă, am privit precaut în jur. Câţiva agenţi independenţi, câţiva şefi de departament, cei de la pază şi androizii care îi îmbogățiți încet divorțul pe agenţi în misiuni. Oricum, prea multă lume, după părerea mea, dar nu m-a întrebat nimeni niciodată. Acolo se păstrau cele mai bine păzite secrete ale agenţiei şi mai ales mult hulitele generatoare temporale, care le permiteau agenţilor temporali să bântuie prin tot cuantumul spaţiu-timp ca prin propria lor sufragerie. Erau puţine şi mereu numărate, răsnumărate, verificate şi date pe mâna noastră cu multă zgârcenie. O dată încinşi cu centura care conţinea generatorul temporar, deveneam practic indestructibili şi mai ales — aceasta era de fapt marea spaimă a autorităţilor — imposibil de detectat prin spaţiu-timp. Din prezent agentul lipsea numai câteva secunde, dar nimeni nu putea spune cu certitudine cât timp real a consumat el acolo, în trecut. Al doilea caz a fost considerat la vremea lui o adevărată blasfemie, dar eu, care călătorisem destul în epoca respectivă, îl consideram perfect plauzibil.

Agentul temporal călătorise în Iudeea şi, mituind câţiva soldaţi romani, îl scăpase pe Iisus de răstignire. Urmările ar fi fost de data asta dezastruoase: în istoria lumii, dintre cele trei principale religii monoteiste, creştinismul, iudaismul şi islamismul, primul lipsea cu desăvârşire, cu consecinţe de-a dreptul catastrofale. După o vreme, scenariile au fost scoase discret din programă, şi zvonurile vorbeau de un agent care chiar ar fi încercat să pună în aplicare, drept material didactic, unul dintre educativele cazuri prezentate. Nu am aflat niciodată care dintre ele, dar înclinam să cred că omul voise să o salveze de Elena. Tocmai pentru a evita asemenea tentaţii se pare că au fost concepuţi androizii Cobra. Poate sunt numai zvonuri, dar se aude că sunt programaţi ca, în cazul în care unul dintre agenţii temporali independenţi o ia razna, să-l aducă la ordine.

Sau chiar să-l lichideze discret, după cum spuneau alţii. Cum niciodată nu am fost tentat să mă întorc în timp să o răpesc pe Elena din Troia, şi nici altceva cât de cât asemănător, nu am putut să verific teoria. Ba, în cazul meu, aş putea spune că eu sunt cel care trebuie să o ferească pe Isabel de iniţiative prea personale, asta ca să folosesc totuşi îmbogățiți încet divorțul eufemism. Cazul în care tocmai mă pregăteam să mă avânt cu capul înainte se baza pe o presupunere a Isabelei: cineva făcuse rost de un generator temporal individual şi făcea contrabandă cu material biologic din Polisurile doi şi trei.

Poate şi din altele, pentru că, o dată încăput pe mâna cui nu trebuia, un generator putea fi reprodus foarte uşor. Ar fi bine să amintesc aici că principiul generatoarelor temporale industriale, cele care transportau mărfuri şi furnituri în polisuri, funcţiona perfect normal atunci când călătoreau spre polisuri. Când călătoreau dinspre polisuri spre prezent, prin însuşi modul de funcţionare, incinta temporală suferea un proces de iradiere care practic făcea. Ni s-a explicat de nenumărate ori că radiaţiile erau parte a procesului de călătorie temporală dinspre trecut spre prezent folosind acel procedeu. Eu, unul, suspectam mereu că incintele erau iradiate intenţionat, iar motivele sunt evidente, cum la fel de evident era că incintele nu au transportat niciodată material biologic viu spre prezent. În cazuri extreme, aprobate de Consiliu cu majoritate de voturi, un asemenea transport se putea face numai cu ajutorul unui agent temporal însoţit de un android Cobra. Şi totuşi Isabel era convinsă că descoperise un trafic cu animale preistorice. Dinozauri, mai precis. Nu, nu întâlnise nici un dinozaur păscând prin parcurile oraşului, iar dovezile ei erau destul de inconsistente şi se bazau mai cu seamă pe vorbe auzite ici şi colo în peregrinările ei prin oraş. În urma unor astfel de zvonuri, Isabel începuse să facă unele cercetări prin anticariate, unde se găseau de vânzare în mod curent o mulţime de ouă de dinozaur fosilizate.

În mod normal, erau prezentate drept rarităţi descoperite în siturile preistorice. După ce cumpărase nenumărate ouă cripto monedele investesc conectare, Isabel lansase zvonul îmbogățiți încet divorțul ar plăti oricât pentru un ou fecundat, viu, pe care voia să i-l facă cadou fratelui ei. I s-a spus că, în timp, cu puţină răbdare şi cu mulţi bani, până la urmă s-ar putea rezolva. Ar fi fost mai bine să fi aşteptat să cumpăr mai întâi oul, dar, impetuos cum sunt, am preferat să dau alarma, şi acum regretam deja că nu o ascultasem pe Isabel, care încercase să mă tempereze. Cum până în prezent nu greşise decât o singură dată în aprecierile ei, şi avusesem, slavă Domnului, sute de cazuri când nu greşise, m-am grăbit să-l anunţ pe Larren, şeful Agenţiei. Nu era o informaţie pe care să o pot trece sub tăcere; implicaţiile ar fi fost colosale pentru toată Agenţia dacă ar fi fost adevărată. Şi la fel de colosale, dar numai pentru mine, dacă nu ar fi fost adevărată. În timp ce străbăteam coridoarele Agenţiei spre ieşire, nu puteam să nu mă gândesc la cât de hazardată părea acţiunea mea privită la rece. De obicei prezenţa ei alături de mine însemna că sunt în misiune, de unde o stare permanentă de alertă, cu toate simţurile treze, pentru că în orice moment puteam să trecem de la o simplă plimbare printr-un parc la o urmărire în viteză.

De data asta, cum până la misiunea propriu-zisă părea să mai fie destul timp, m-am relaxat, încercând să nu privesc zâmbind la bărbaţii care întorceau capul după Isabel. La un moment dat, aşteptând să traversăm, Isabel s-a aplecat discret spre mine: — Suntem urmăriţi! Mă aşteptam să fie o cohortă întreagă… Isabel îmbogățiți încet divorțul zâmbi acru: — Ha-ha, ce glumă bună. Numai că suntem urmăriţi de o fetişcană… Am înghiţit în sec şi am tăcut. În cazul ăsta, se schimba cu totul situaţia. În epoca istorică în care era situată locaţia permanentă a Agenţiei erau obiceiuri extrem de tradiţionaliste. Nu se auzise de lesbiene, şi cum eu, la cei patruzeci de ani ai mei şi cu o banală mutră de contabil, eram departe de a produce fiori în inimile feciorelnice, era clar că eram urmăriţi din cauza a ceea ce eram, nu din pricina a cum arătam. După ce am traversat m-am oprit, m-am întors cu faţa spre Isabel şi am început să-i aranjez drăgăstos baticul. O fetişcană — aşa cum spusese şi Isabel, părea să nu aibă mai mult de douăzeci de ani, slăbuţă, haine destul de ponosite pe ea şi ochelari cu multe dioptrii. Un batic de o culoare incertă îi acoperea aproape jumătate din faţă, dar fără îndoială că nu o mai întâlnisem niciodată. Un fel de şoarece de bibliotecă, însă bineînţeles că totul putea fi doar o mască.

أنت محظور مؤقتاً

Între timp, şoarecele de bibliotecă se ţinea harnic după noi. Nu ar fi fost o soluţie să încercăm să scăpăm de ea; urmărirea ar fi putut fi preluată de altcineva, mai experimentat şi mai greu de depistat. Ne despărţim, mergem un timp pe trasee diferite, să vedem totuşi după cine se ţine.

  • Sfaturi de tranzactionare monede digitale comerciantul criptografic este real sau înșelătorie, este un stick de tranzacționare
  • E un concept nefericit, dar ce-i punem in loc?
  • Un uter sângerând nu poate concepe un copil.

Apoi ne întâlnim şi hotărâm ce facem mai departe. Mai ales că îmi pare foarte cunoscută şi nu ştiu de unde să o iau. Poate pe drum o să-mi reamintesc… Aşa am făcut şi, spre marea mea surpriză, ţinta urmăririi a fost Isabel. Acolo, spre uimirea mea, am văzut şoarecele de bibliotecă discutând liniştită cu Isabel. Când m-a văzut, mi-a făcut semn să mă apropii mai repede. Am mărit pasul şi, cu toate simţurile în alertă, m-am apropiat de ele. Cu faţa numai zâmbet, Isabel îmi prezentă fata: — Tom, uite, ea este Ana. Ţi-am vorbit de ea zilele trecute — spuse Isabel grăbită, făcându-mi cu ochiul —, dar sinceră să fiu nu speram să rezolve atât de repede, turui ea repede şi o prinse prietenos de braţ. Fata asta avea uneori o imaginaţie debordantă, şi eu trebuia să ţin pasul aproape de ea. Ce le predam eu tinerilor învăţăcei când ei mă priveau cuminţi şi însetaţi de cunoaştere? Aveam să aflu, fără îndoială, până la urmă, dar deocamdată încercam să mă ţin după paşii mărunţi şi repezi ai şoricelului. O luase spre partea veche a oraşului şi în scurtă vreme am ajuns lângă Cetate. O veche cetate de apărare care supravieţuise ca prin minune vitregiilor vremii, dar risca să se dărâme acum din pricina anticarilor. De câţiva ani buni foloseau cu pricepere fiecare fisură săpată de timp în trupul bătrânei cetăţi pentru a-şi deschide o dugheană unde să-şi vindă marfa. Era de bon ton să vinzi marfă veche la umbra vechilor ruine.

Fata ne arătă firma unui anticariat, care, după cât de scorojită arăta din cauza ploilor, şi-ar fi găsit fără nici o greutate locul alături de exponatele din vitrină. M-am bucurat că am întâlnit-o astăzi, pentru că tocmai s-a rezolvat, dar nu ştiam cum să o anunţ. Trebuia să aştept până rămânea singură, chiar dacă aveam toată încrederea şi în dumneavoastră, dar ştiţi cum merg lucrurile astea… La început, sora dumneavoastră nu a vrut să îmi spună pentru cine este, dar a făcut bine că mi-a spus.

Am intrat şi mi s-a părut că tulburăm cu paşii noştri vechi fantome din somnul lor tihnit de după-amiază. Una dintre mumiile expuse de-a lungul zidului s-a desprins cu greu din locul în care se odihnea de veacuri şi, mişcându-se sacadat, a început să se apropie de noi. Abia când a ajuns în puţina lumină care pătrundea palidă de afară prin geamul mic, am văzut că era un bătrân scheletic, dar la fel de viu ca mine şi ca fetele de lângă mine.